Când Crăciunul are gust amar. Şi bradul te face să plângi.
Când luminiţele din instalaţii par prea colorate
pentru o inimă care e obişnuită să vadă doar în alb-negru.
Când căldura din casă înăspreşte frigul din suflet.
Când colindele te fac să-ţi doreşti să fi fost surd.
Când zăpada e prea rece si prea murdară.
Când acasă nu mai e acasă
Când oamenii sunt tot mai trişti şi nu mai ştiu ce înseamnă „Crăciun fericit”.
Când Crăciunul nu mai poate fi fericit.
Când singurul dar primit de Crăciun e melancolia..
Când ipocrizia devine o mască pe care toţi o poartă.
Şi când zâmbeşti doar pentru că aşa trebuie.
Când nu mai vrei sa fii lângă cei „dragi”.
Şi vrei să fugi.
Şi când amintirile dor.
Iar oamenii pe care vrei să-i vezi nu-ţi mai pot fi alături.
Când frigul nu-ţi mai îngheaţă durerea.
Când singurul dar primit de Crăciun e melancolia....
Aripi de Plumb...